Ne-am nascut la coada si am ramas acolo

Din prima secunda in care a deschis ochii, romanul a strigat: „Eu am fost inaintea ta, te rog sa stai la coada!” 🙂

romani-la-coada

De o luna si un pic m-am mutat in buricul corporatismului bucurestean din Pipera. Iar in majoritatea zilelor mananc la una din cele cinci cantine din zona care imi sunt perfect la indemana. Pana aici nimic deosebit, doar ca absolut in fiecare zi trec prin aceleasi situatii amuzante si observ aceleasi persoane frustrate la cozile create in fata caselor de marcat. La un moment dat in trecutul meu, am trait mult timp cu impresia ca singurii oameni frustrati si pasionati de cozi sunt pensionarii. Dar iata ca m-am inselat. 🙂

Am incercat intr-o zi sa ii explic unei tipe care urla la mine „Alooo! Coada este aici!” ca nu e normal sa asteptam 100 de persoane dupa ea pana se hotaraste ce salata doreste sa manance, cat timp eu de exemplu am toata mancarea pe tava, nu vreau salata si casele sunt libere in fata, plus cateva fete de la servire care striga catre noi sa avansam. Nu a inteles… si cred ca s-a consumat inca vreo ora dupa 🙂 Sunt un porc si un nesimtit si nu respect printesele!

O situatie similara de care ma lovesc este in cadrul magazinelor Mega de cartier, unde desi exista 2-5 case de marcat, toata lumea se organizeaza intr-o singura coada ce tine pana in mijlocul magazinului. Iar cand intreb persoanele din fata mea: „Asteptati la casa din stanga sau din dreapta?” mi se raspunde nonsalant: „Stau la coada domnule, nu vedeti ca este o singura coada„.

Cea mai devotata babuta de pe fata pamantului am intalnit-o cu ceva ani in urma in momentul in care am fost nevoit sa dau o tura pe la Directia de Taxe si Impozite Locale a Sectorului 6, unde slava Domnului exista un sistem de ticketing. Femeia se postase in fata caselor (desi existau bancute de asteptare) si nu se misca de acolo vreo jumatate de ora cu toate ca pe biletul ei scria 235 iar la case ultimul numar strigat era undeva pe la 170.

Am incercat sa ii explic ca va dura probabil mai mult de o ora si ca ar fi bine sa ia un loc dar nu am reusit sub niciun chip, ea stia clar ce e de facut 🙂 Avea o misiune concreta!

Asa ca nu pot sa nu ma intreb daca vom scapa vreo data de blestemul cozilor!? Pentru ca este ca o boala si usor usor se transmite si la generatiile noi.

Iubesc faptul ca platesc totul online si nu sunt obligat sa ma distrez de fiecare data 🙂

Sursa foto: bucurestiivechisinoi.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.