Exista zile placute, zile pline, zile usoare, zile cu soare si zile cu intrebari si dureri de cap. Astazi este una dintre zilele cand am ramas blocat intr-un continuu „de ce?” 🙂
- De ce unii furnizori de servicii nu au pic de respect fata de clienti si de obicei trateaza orice problema cu spatele?
- De ce oamenilor carora le scriu email-uri cu feedback, laude sau sugestii, nu trimit inapoi un mail de confirmare sau orice mesaj, sa nu traiesc cu impresia ca am pierdut timpul degeaba?
- De ce unii oameni sunt imposibili si cu tot pozitivismul sau intentiile mele bune nu ii pot atinge in niciun fel?
- De ce ne complicam uneori fara rost si ne pierdem in detalii neimportante?
- De ce creativitatea este atat de strict legata de starea de spirit?
- De ce in ultima vreme cand ajung acasa ma simt ca o leguma, uit tot ce mi-am programat pentru seara si nu reusesc sa mai lucrez nimic personal?
- De ce nu putem sa fim uniti si astfel sa realizam impreuna lucruri minunate?
- De ce nu putem sa fim mai des copii?
- De ce oamenii nu comunica mai bine?
Oare de ce!? Aveti niste raspunsuri?
photo – dreamstime.com
Uneori imi pun intrebarile astea de citeva ori pe zi…
Eu in fiecare zi imi pun altele 🙂 si uneori ma doare capul de atatea intrebari.
1. E furnizor mare? Esti unul din zecile de mii de clienti? Nasol. Te gandesti ca te pierde de client? Nu prea. Maine mai vin altii si merge treaba si asa. Ai o problema si vrei sa fie rezolvata? Am primit raspuns de genul „La banii astia? Pai mai aveti rabdare ca mai sunt si altii la rand.”
2. Pierzi timpul degeaba cu ei. E ca un like asa feedback-ul tau si pe ei nu-i prea intereseaza. E pe sistemul „Ce vrea asta mah? Sa ne lase in pace.” Sugestiile tale reprezinta un deranj pentru ei si au senzatia ca umblii la orgoliul lor, ca ei stiu de fac si nu au nevoie de parerea ta.
3. Sunt cuibariti in confortul lor profesional si daca tu vii cu ceva nou, inovativ, de bun gust, ai un caracter pozitiv si vrei sa arati ca poti si sa te implici, au vorba aia cretina in cap: „Asta crede ca muta muntii”. Ignora-i si trateaza lucrurile ca atare.
4. Esti multitasking? Lucrezi la mai multe proiecte deodata? Te pierzi in detalii pana la finalul zilei si uiti unde ai ramas cu proiectele, prioritizarile si taskurile de final? Noteaza ce faci intr-o agenda si vei vedea ca lucrurile vor arata cu totul altfel a doua zi. E valabil si profesional si personal.
5. Starea de spirit este data de catre creier iar neuronii tai sunt „indreptati” catre altceva. Esti posomarat , obosit si fara chef dar trebuie sa „desenezi” un site cu jucarii de copii? Nasol. Iesi afara, relaxeaza-ti mintea, gandeste-te la lucruri pozitive, la copilarie si inspiratie vine. Din cate stiu parca creativii nu stau inchisi in birou. Simt ca nu au spatiu. Nu stiu daca e adevarat dar poate fi si asta o problema.
6. Te simti ca o leguma? Ai trecut de „criza” cu 30 de ani? Nu ai inca copii? Pai ce faci la 40 si cu copii? 🙂 Ai probleme cu greutatea? Faci miscare? Stai prea mult pe scaun la birou? Ai o problema serioasa. Corpul tau imbatraneste si tu stii asta. Si el iti comunica ca ceva nu e in regula. Schimba-ti alimentatia. Mananca sanatos, la timp si ai grija la calorii. Trebuie sa faci miscare. Nu ai timp de mers la sala? Nu-i nimic. Sunt programe prin care poti face miscare si acasa. Ia-ti sotia si iesiti mai des la plimbare. Cand faci miscare activezi anumiti hormoni si eliberezi altii. Gasesti suficiente informatii pe internet.
Problemele importante din viata ta personala nu sunt si urgente (ca in cazul job-ului) dar tu uiti asta. De ce? Pentru ca nu le scrii. Planifica-ti timpul personal. Propune-ti un lucru personal de facut. Scrie pe hartie ce vrei sa faci si care e scopul. Noteaza-ti in telefon sau agenda momentele din timpul zilei sau in care zi te vei ocupa de el chiar daca se desfasoara pe o perioada mai lunga si asigura-te ca vei face orice ca in acel moment sa ai timp. Sa-mi zici rezultatul. 🙂 Mai multe detalii gasesti pe internet (time management). Gandeste-te ca daca acum nu ai timp, cand vei avea copii ce faci?
7. Esti nebun? Pai si capra vecinului cand mai moare? Cum adica sa mearga totul bine, sa termini la timp proiectele, sa nu existe vinovati si „cutezatori”? Doamne fereste! Pai mai Cipriane tata, aici e Romania. Las-o asa!
8. Ai responsabilitati, job, facturi, treburi etc. Esti prins in „lant”, esti rutinat, plictisit uneori si te lovesti zilnic de realitatea din jurul tau. De unde atata copilarie. Sa vezi cand o sa ai si copii. E si mai distractiv. Tu te joci cu copilul si te strambi pe acolo si sotia te intreaba daca ai platit facturile, ai luat pampersi, etc. O sa fie foarte funny dar o sa mai simti copilul din tine cum se pune la mintea copilului tau. 🙂
9. Ori nu vor, ori nu si-au propus.
PS: Ti-am scris mult dar mai „prins” in capcana cu postul asta. 🙂
Bafta!
Din moment ce suntem in romania , lucram pe maruntis si suntem fericiti la 10 lei pe ora e limpede ca au dreptate sa zica „La banii astia?”; motiveaza-i cu o marire si or sa te respecte, daca nu cumva esti in aceeas oala cu NOI.
„Sunt student si scriu cu moseul.”
Am ramas cu gura cascata cand am vazut romanul 🙂 dar iti multumesc mult!
Asa ca am sa incerc sa continui „discutia” cat mai natural, cu precizarea ca trebuie sa intelegi un lucru important, pe plan personal cat si profesional ma consider un om fericit si destul de implinit.
1. Prefer sa incerc sa schimb ceva, nu vreau sa imi pierd speranta.
2. Nu pot renunta pentru ca imi place sa fac asta si 1/5 oameni mai si raspund.
3. Clar as economisi multa energie 🙂
4. Deja fac chestia asta de foarte multa vreme, cu agende, reminders, to do lists samd. dar la mine cred ca este mai mult o problema mentala.
5. Partea cu iesitul si relaxatul trebuie sa o incerc mai des si in plus as dori sa pot lucra din diferite locatii gen cafenele, parcuri, aer liber samd. macar de cateva ori pe luna, dar lucrez intr-un mediu in care nu exista astfel de concepte. Libertatea de acest gen, in mod ciudat, este legata mai mult de startup-uri.
6. O discutie luuuunga 🙂 si da, recunosc ca miscarea nu imi este cea mai buna prietena 🙂 Dar problema nu o reprezinta faptul ca trec printr-o criza, nu are nicio legatura, ceea ce incercam sa explic este faptul ca in mod ciudat ma rup 100% de munca (ceea ce pentru mine de cand ma stiu este anormal). Adica starea mea de spirit este foarte ok, ma simt bine, uneori chiar si energic, dar nu imi mai aduc aminte ce planificasem sa fac cu cateva ore in urma, pentru ca uneori raman mici task-uri pe proiecte personale, mail-uri de trimis, de cumparat ceva samd. Uneori se intampla si invers, ca seara sau dimineata la cafea sa am 100 de lucruri in cap pe care le-as pune in aplicare la munca, solutii, idei si in momentul in care ajung la munca sa nu mai tin minte nimic, dar imi aduc aminte seara, din nou 🙂 Viata mi-e destul de implinita si nu am ajuns inca la criza aceea, eu zic ca nu o sa ajung niciodata 🙂 Iar timpul este prietenul meu si nu m-am plans ca nu am timp. Si da, uneori uit pana si de acele liste sau le ignor complet 😀
7. Stiu ca traim in Romania 🙂 Se pare ca uit uneori dar din nou iti spun ca nu ar avea sens sa renuntam in incercarea de a schimba oamenii din ea.
8. Aici te contrazic clar, eu incerc sa fac tot posibilul sa nu ma maturizez pentru ca sunt „un creativ” iar daca aceasta maturizare completa ar fi dusa la bun sfarsit as fi un trist. Pot sa am responsabilitati, sa duc probleme si multe in spate dar copil in sufletul meu vreau sa raman forever! 🙂 Parerea de rau este ca uneori uit sa ma intorc acolo si as dori sa se intample mai des.
9. Cred ca problema este un pic mai delicata si in general sunt putini oameni care „isi propun” pentru ca initial ar trebui sa realizeze ca „au nevoie”. Iar „nu vreau” este for babies.
Merci inca o data pentru raspuns!
Cu siguranta esti un om implinit si fericit! La fel sunt si eu. Si nu am pus la indoiala nicio clipa treaba asta. Intrebarile pe care le-ai pus sunt oarecum generale pentru multi. Iar eu am venit cu alte intrebari si raspunsuri tot la modul general si mai putin „dedicate” tie. 🙂 Poate altii care mai vin pe blogul tau se „antreneaza” in discutie (fiind o tema mai generala si nu stict de profesie). Unele din raspunsuri le-am dat chiar din auzite la altii, asa ca hai sa le „demontam”.
1. La fel fac si eu dar special nu ti-am spus de la inceput 🙂
2. E bine ca iti place. Nu prea dau importanta eu la chestii de genul asta dar am si eu exceptiile mele.
3. Da, problema e ca si eu o mai fac uneori si ma oftic ca inca mai insist, dar asta e, merg mai departe.
4. Ai enumerat suficiente 🙂 Eu cand mai uit cate ceva spun ca am avut „blocaj mintal” :)) ca oricum scria pe undeva dar de lene sau „bazat” ca nu uit ignor uneori agenda.
5. Nu inteleg de ce sefii tai nu ar fi de acord cu alte „workspace”-uri ocazional cat timp oricum tu lucrezi la proiectul pe care-l ai. Dar nici nu prea inteleg cu ce va avantajeaza pe voi creativii astfel de locatii. Eu unul nu cred ca as putea sa ma concetrez. Scuze ca nu prea inteleg dar tu esti pe design/ux/web eu pe dtp/prepress/layout deci 2 lucruri total diferite (numai Adobe ne uneste :))
6. Intrebarea cu 30 de ani era capcana. 🙂 Nici eu nu am avut si nu am vreo criza cu varsta, ma simt tanar de dimineata pana seara (eh hai, dimineata dupa ce beau cafeaua ca sa fiu mai exact). Dar au fost persoane care imi „turnau” faza asta cu criza la 30 de ani. Eu cu timpul chiar am avut reale probleme cand s-a nascut fiica-mea si inca o perioada de cam 1 an dar apoi am reusit sa-mi reorganizez timpul in functie de prioritati si acum ma bucur din plin de timpul meu liber. Deci se poate 🙂
7. Asta este mentalitatea la romani (nu toti, dar o mare parte). D’asta ti-am scris raspunsul ala. Logic ca eu nu renunt si vad ca insistentele mele in anumite „zone” au dat roade.
8. Chestie de Cioran la voi „creativii”:)…copilaria. Si eu ma simt inca copil uneori. Cel mai mult seara cand se lasa cu tipete din bucatarie ca suntem pe cale sa daramam dormitorul fiica-mii. Dar in rest imi place sa ma simt adult. Ma rog, cred ca mai degraba e o chestie de perceptie asupra propriului nostru „eu” asa ca nu are rost sa insistam 🙂
9. Ai pus punctul pe „i”!
PS: Remarc cu placere ca nu prea te-ai schimbat chiar daca anii au trecut. Cred ca mai degraba m-am schimbat eu. Chestie de Cioran la noi „productivii”:)